Ideologia comunistă a fost folosită drept liant pentru a realiza începând din 1917 un regim politic care a dus o luptă crâncenă împotriva popoarelor din fostul imperiu al țarilor și în contra lumii libere. Cum Polonia a administrat o sângeroasă înfrângere valurilor de asalt slab organizate ale Armatei Roșii, conducerea bolșevică s-a mulțumit să ducă războiul total cu locuitorii ce nu doreau atmosfera de lagăr ideologic. Iosif Stalin a preluat ideile lui Lenin și a apărut Uniunea Sovietică, organism statal ce trebuia să ducă la nivel mondial ideile definite drept științifice.
Ideea de expansiune poate să fie pusă ușor pe hârtie, dar sunt necesare arme și de aceea din 1927 a început o industrializare forțată. Au fost ridicate nenumărate fabrici, dar nivelul de trai a tot scăzut. Oamenii tot spun că atunci erau locuri de muncă, dar erau perioade în care se murea de foame sau se mai găsea câte ceva pe la magazine doar după cozi lungi și umilitoare. Cum se explică paradoxul? Lagărul socialist n-a fost ridicat pentru fericirea oamenilor și întreaga industrie avea o destinație militară. Chiar oamenii erau condamnați de către regimul totalitar, bărbații fiind carne de tun și femeile născătoare de trupe de sacrificiu, ceea ce s-a văzut în zisul Al Doilea Război Mondial.
Stalin n-a fost mulțumit cu ceea ce s-a obținut pentru cauza mișcării internaționaliste și a cerut dezvoltarea unor noi programe de înarmare intensivă. A murit în martie 1953, dar ideile i-au rămas și chiar au fost amplificate de urmașii de la Kremlin. Dacă tancul a fost mașina destinată cuceririi unui teritoriu, artileria era cea chemată să realizeze breșe în apărarea inamică. Nu trebuia să se acorde prea mult răgaz inamicului și s-a considerat că trebuie dezvoltată intensiv artileria autopropulsată. A apărut modelul 2S3 Akațiya cu tun de calibrul 152,4 mm și o masă de 28 tone. Au fost produse și artilerie tractate, acestea fiind chiar și de patru ori mai scumpă decât gurile de foc clasice. Era o mașină prea modestă și a apărut modelul Msta-S cu tun diferit prin lungimea țevii și performanțe. A intrat în producție în anul 1988 și s-a băgat mâna adânc în buget, masa noii mașini fiind de 42,5 tone și calitatea materialelor folosite era diferită pentru a se face față pulberilor agresive necesare propulsării proiectilelor.
Salcâmiiau înflorit în multe țări ale lumii și industria a duduit. Artileria autopropulsată a fost in centrul atenției și peste 3.500 de exemplare au fost livrate trupelor și la export. Oțelul și explozibilul mergeau spre fabricile de muniții în vederea completării stocurilor de la bord, cel puțin 35 de lovituri. Gurile de foc au fost trimise în Ucraina, stat care dispunea de circa 140 de exemplare. Ambele tabere implicate n-au făcut economie de proiectile. Au fost trimise pe front și exemplare de Msta-S, Ucraina având inițial numai 40. A fost îmbunătățită dotarea prin piesele de captură, armata de invazie suferind adevărate dezastre din moment ce și-a pierdut o parte din artileria grea. Au fost întoarse împotriva fostului proprietar cel puțin 51 de exemplare, o țară precum Venezuela având în dotarea trupelor 48. Nu este o problemă pentru Moscova, totalul inițial din dotare urcând spre o mie de exemplare. Este o risipă de resurse greu de imaginat pentru o țară bogată în bogății ale solului și subsolului, dar acestea sunt risipite doar pentru punerea în practică a fanteziilor celor ce ajung la putere.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
