Se știe că a izbucnit recesiunea în octombrie 1929 și se tot repetă că totul a pornit de la prăbușirea bursei din New York în urma speculațiilor venite din partea celor dornici de îmbogățire rapidă. A fost un viciu al sistemului și trebuia să fie exploatat fără milă.
Teoria a devenit adevăr științific și a fost prezentată în detaliu, accentul fiind pus pe cele mai dure aspecte identificate în întreaga lume. Problema era că industria cea mai avansată funcționa din plin și consuma oțel de cea mai bună calitate și multă energie electrică. Se lucra în toamna anului 1929 la finisarea celor două crucișătoare grele din Clasa Pensacola și acestea dispuneau de cele mai multe tunuri de calibrul 203 mm disponibile pe o astfel de categorie de vapor. Au fost terminate în cursul anului 1930, s-a făcut plinul cu carburant și a fost realizat stocul de proiectile. Puține state din lume aveau tehnologia necesară pentru a face un tun naval de calibrul 203 mm. Cele două vapoare complet echipate costau o avere.
Două unități în lupta navală modernă înseamnă prea puțin și s-a trecut la realizarea Clasei Northampton în anul 1928. A fost realizată o altă dispunere a artileriei principale și erau amplasate câte nouă piese în vedere creșterii eficienței, formula fiind apoi utilizată la toate navele. Erau în lucru când a început prăbușirea bursei toate cele șase vapoare și au fost construite, testate și comisionate în anii 1930 si 1931.
Conducerea de la Washington a comandat și apoi a primit exact atunci când se zice că s-a declanșat recesiunea opt crucișătoare grele de cel mai modern tip. Era o schimbare la față fără precedent la capitolul vapoare rapide. Erau coloși metalici ce ajungeau la o lungime de 180 m și marinarii româno abia dacă îndrăzneau să se gândească la o unitate din categoria crucișătoarelor ușoare. Nu se putea realiza pulberea necesară propulsării proiectilelor navale cu viteză inițială mare. Nici nu se punea problema să fie obținute proiectilele principale sau cele secundare. Tehnologia navală era deosebit de sofisticată în acele timpuri, solicita șantiere dotate cu instalații de dimensiuni și puteri mari și forță de muncă înalt calificată. Întreaga economie trebuia să fie implicată prin trimiterea de metale, motoare, componente electrice, instrumente optice și de telecomunicații. Urmau bucătăriile speciale, alimentele rezistente la umezeală, combustibilul și munițiile cu diferite destinații. Unele surse conțin informația că un plin la capacitate maximă putea să ajungă la 2.100 t.
Bursa s-a prăbușit în toamna anului 1929, dar afacerile cu armament erau în floare și nu se poate spune că industria constructoare de mașini ducea lipsă de comenzi. Tocmai s-a construit 44% din efectivele de crucișătoare grele cu care SUA se va prezenta la intrarea în război în decembrie 1941.
Vapoarele militare poate au fost construite și au rămas în porturi drept piese de muzeu. Recesiunea este acea epocă în care SUA începe să-și prezinte dotarea navală și să demonstreze că este în lupta pentru hegemonie mondială. USS Chester a fost trimis în 1930 în apele Mării Mediterane și a ajuns până la Istanbul. Marina de război se dovedea un bun client pentru firmele ce se întreceau să ofere produse de calitate pentru sume generoase.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
