Anul 1939 a intrat în istorie prin începerea la 1 septembrie 1939 a unui nou război mondial și conducerea de la București s-a trezit prinsă între două puteri totalitare. Prăbușirea Franței în anul 1940 a dus la dispariția unui aliat de nădejde și a trebuit să se aleagă între Germania și Uniunea Sovietică, ambele contribuind la destrămarea României Mari în fierbintea vară a anului 1940.
Ambele nu erau adorate din motive ideologice, dar salvarea statului român impunea o alegere și s-a optat pentru Germania. Argumentarea era simplă: Uniunea Sovietică trecuse la uciderea tuturor celor care îndrăzneau să gândească românește.
S-a reușit cumpărarea din Reich până-n 1941 a 50 de avioane Messerschmitt Bf-109, pe care militarii români le numeau simplu Me-109. Erau din varianta E, cea care forma grosul aviației de vânătoare din cadrul Luftwaffe. Istoricii români au scris că Germania a oferit puțină tehnică de luptă în raport cu potențialul industrial existent, dar nu trebuie să se uite că escadrilele au suferit pierderi grele în confruntările din timpul campaniei împotriva Franței și, mai ales, deasupra Angliei.
Partea interesantă vine atunci când se face o comparație cu ceea ce livrează astăzi aliații din NATO. Au fost oferite aparate F-16, realizate din materiale net superioare calitativ, și s-a ajuns la un total de 67 de exemplare la prețuri definite drept bune. Se mai zice că mai au rezervă de zbor de încă un deceniu, ceea ce este bine. Este evident că F-16 reprezintă un salt tehnologic în raport cu renumitele MiG-21 lăsate moștenire de Nicolae Ceaușescu.
Livrările Germaniei înainte de începerea războiului s-au ridicat la 50 de exemplare de Me-109E și care nu puteau să fie mai vechi de 1938. Aliații norvegieni, oameni profund democratici și corecți, au fost de acord să predea flota de F-16 la un preț decent. Cel mai nou aparat a fost asamblat în anul 1984 și are 41 de ani. Orice tehnică militară devine uzată moral în 5-7 ani, uneori și mai repede, și aliații au întărit flancul sudic al unui posibil front cu 67 de avioane vechi. Chiar dacă trec prin modernizări, vârsta își spune cuvântul. Germania a mai dat României 19 Me-109E în 1942 pentru înlocuirea pierderilor și totalul livrărilor a ajuns la 69 de unități.
Un stat totalitar, printre cele mai rele din istorie, a oferit tehnică nouă și mai multă decât au reușit să facă prietenii din NATO. Este evident că partenerii nu înțeleg ce înseamnă o alianță adevărată și tratează România drept o țară de mâna a doua. Se merge pe ideile de egalitate și de respect reciproc, dar practica demonstrează că nu prea se respectă teoria. Au fost oferite avioane pe care se cam pusese praful și casarea costa prea mult. Acum are România de rezolvat problema întreținerii a 67 de avioane vechi și care trebuie casate în condiții speciale pentru protejarea mediului.
Aliații din NATO mai au mult de învățat la capitolul caracter și mai trebuie să știe că pofta obsesivă de arginți nu este sănătoasă în domeniul militar.
Sursă imagine: American Heritage Museum
