Anul 1924 a fost cel în care puterea a fost preluată de către Iosif Stalin și acesta a rostit un discurs făcut public în ziua de 30 ianuarie. A fost un adevărat program politic în care se spunea că trebuie să se dezvolte industria, ceea ce însemna locuri de muncă pentru popoarele sovietice.
Partea interesantă a politicii de industrializare forțată era că nivelul de trai nu era ridicat și se stătea la coadă pentru orice, chiar banala pâine fiind destul de scumpă la vedere în multe regiuni agricole. Statul se lăuda cu producția record și oamenii nu aveau ce să mănânce. De ce? Se găseau tot felul de explicații de tip greaua moștenire, imperialiștii, sabotarea, bandiții sau hoții. Procesele erau adevărate spectacole oferite de partidul unic și închisorile erau pline de dușmani ai poporului. Au fost umplute și lagăre de concentrare. Se proceda și la execuții. Sărăcia nu dorea să plece din gospodăriile celor supuși marelui experiment politic.
Culmea este că Stalin a avut perfectă dreptate și existau numeroși dușmani ai poporului, dar aceștia nu erau cei trimiși în fața plutoanelor de execuție. Chiar liderul de la Kremlin și toți cei din partid și din instituțiile statului erau vinovați de lipsurile din cea mai mare și mai bogată țară din lume. N-au făcut ceva util pentru poporul botezat sovietic și Stalin a spus clar care este scopul existentei Uniunii Sovietice: cucerirea întregii planete în numele comunismului. Toți oamenii urmau să se închine la catafalcul lui Lenin. Era o altă formă de religie fără o divinitate în ceruri.
Iosif Stalin a murit în anul 1953 și omenirea ar fi putut să evolueze altfel, dar urmașii săi la putere au persistat în aceleași politici. Nici Nicolae Ceaușescu n-a făcut excepție de la regulă și a dat ordin să fie intensificată producția de armament în cantitățile cerute de revoluția mondială și a fost normal să apară probleme în ceea ce privește aprovizionarea populației de rând. Oamenii mai cred și astăzi că s-a făcut totul pentru achitarea datoriei externe, dar nu vad că armamentul umplea depozitele și arsenalele.
Politicile de înarmare au continuat până la prăbușirea regimului Ceaușescu, în decembrie 1989 începând să sosească avioanele MiG-29. Armamentul de pe vapoarele militare construite la Mangalia venea tot din URSS. Este evident că Moscova îl considera pe liderul de la București un fanatic comunist și un om de încredere. Nici vorbă nu era în practică și în teorie de distanțare de Moscova, așa cum scriu unii istorici prin cărți științifice, de popularizare sau prin manuale.
Uniunea Sovietică a fost un adevărat templu al războiului în numele ideologiei și oamenii erau simplă carne de tun, ceea ce se vede astăzi pe Frontul din Ucraina. Cel mai mare pericol pentru Rusia a fost, este și o să fie Moscova politică. Nu se poate scăpa din această temniță istorică din cauza lăcomiei celor ce vor posturi bine plătite.
Sursă imagine:Wikimedia Commons
