Oamenii care au trăit în perioada 2007-2012 își aduc aminte că presa vuia de efectele recesiunii, cea care era comparată cu Marea Criză Economică din perioada interbelică. Au apărut imediat politicieni salvatori, cei ce promiteau redresarea economică și salvarea nivelului de trai. Au fost inițiate dezbateri publice, au fost elaborate programe stufoase de măsuri economice și n-a fost criză de promisiuni pentru vrăjirea maselor de alegători. Au fost luate măsuri de investire în firmele definite drept strategice și chiar băncile, vârful de lance al capitalismului, au primit un masiv ajutor guvernamental. Autoritățile au fost obligate să taie cheltuielile bugetare și să mărească impozitele în vederea acumulării de capital care să fie dirijat spre domeniul privat.
Aceasta era imaginea oficială promovată până la enervarea publicului, dar lumea subterană a afacerilor este mult mai interesantă pentru studiu decât ceea ce se spune oficial. Realitatea a fost una crudă și se poate scrie fără posibilitatea comiterii unei erori că zisele elite ale societății au trădat și au mințit în cel mai josnic mod. Cei bogați și-au ascuns averile în paradisuri fiscale și au generat lipsuri în statele de origine, cele pe care cică le iubesc și chiar le conduc.
Banii trimiși peste graniță au irigat în mod deosebit statul Panama și au răsărit ca din pământ zgârie-nori impresionanți. Totul se întâmpla în epoca de recesiune ce se declanșase în urma bulei imobiliare americane. Cea mai înaltă clădire din Panama City a devenit în 2011 JW Marriott Panama. Are înălțimea de 284,4 m și a fost construită absolut întâmplător în perioada 2007-2011, costurile fiind estimate la 400 milioane de dolari. Afacerea imobiliară avea legătură și cu familia Trump, cea în care se cultivă un discurs energic în favoarea patriotismului de tip american. Vitri Tower a fost ridicat începând tot din 2007 și s-a oprit în 2012 la 275 m. Simple și frumoase coincidențe!
Sunt numai două exemple despre cum s-a scurs capitalul legal sau ilegal spre alte țări decât cele de origine și se poate spune că a fost o adevărată hemoragie financiară în era în care cică era criză. Poate că vreun cititor mai critic va spune că nu puteau două blocuri gigantice să deregleze economia mondială. Problema este că încă din 2006 era ridicat Ocean Two și clădirea a fost finisată în 2010 până la 245,7 m. Bicsa Financial Center a fost ridicat în epoca 2009-2013 până la 267 m. The Point a fost asamblat în perioada 2006-2011 și a devenit cea mai înaltă clădire rezidențială din America Latină cu cei 266 m. Pearl Tower a fost o altă clădire rezidențială făcută în perioada 2007-2012 până la 242 m.
Au fost bani din belșug și arhitecții au putut să realizeze ceea ce se numește F&F Tower, o bijuterie ce amintește de sculpturi chinezești în jad. Construcția apărută în perioada 2008-2011 a ajuns până la 243 m și de la distanță nu pare să fie din beton, oțel și sticlă datorită formei impletite
Banii pentru a face America mare din nou erau aducători de beneficii prin America Latină sau acolo unde era anticipat un profit cât mai mare în timp cât mai scurt. Banii n-au miros și nici patronii caracter.
Statul cunoscut cândva doar pentru canalul navigabil și pentru banane a ajuns un exemplu despre cum se construiește pe verticală atunci când oficial nu sunt bani și trebuie să se facă economie de către guverne și mulțimi. Fenomenul de globalizare economică permite scurgerile de capital și efecte de sărăcire pe plan local, național și chiar mondial, dar sunt posibile oaze de prosperitate pentru cei ce nu au țară.
Epoca 2007-2012 a fost una de înflorire a construcțiilor gigantice din beton armat și sticlă și afacerile au prosperat. Chiar și-n România a apărut în 2012 cea mai înaltă construcție, Sky Tower, cu o înălțime de 137 m. Patronii au făcut totul pentru acumulare primitivă de capital și restul societății conta prea puțin.
Sursă imagine: Flickr
