Omenirea a cunoscut din cele mai vechi timpuri tot felul de obsesii sociale și din acestea au rezultat războaie, religii, revoluții și ideologii politice. Fantezia unui om se poate extinde fulgerător sau în timp până la nivel planetar și contează foarte mult densitatea de locuitori din regiunea unde apare teoria. Există și varianta ca informația să fie diseminată și să se răspândească epidemic. O idee se poate transforma la trecerea prin mai multe creiere și, exact ca-n cazul agenților infecțioși, virulența să fie amplificată.
Ideea comunistă sistematizată a fost dezvoltată de către doi teoreticieni din secolul al XIX-lea, renumiții Marx și Engels, dar controlul polițienesc de la frontiere și din interiorul statelor a limitat creșterea numărului de adepți. Totuși, propaganda a reușit să ajungă până în Rusia unde a atras pe un oarecare Vladimir Ilici Lenin și gruparea rusă a profitat de declanșarea Primului Război Mondial pentru a atrage masele nemulțumite de conducerea țaristă. Propaganda roșie a pătruns în rândurile soldaților sătui de viața din tranșee și de spectrul morții și în anul 1917 s-a putut răsturna autoritatea din capitala Rusiei. A urmat un război fără milă dus împotriva popoarelor definite drept sovietice și nimic nu mai trebuia să fie ca-n trecut. Războiul civil a nimicit orice rezistență organizată, înarmată, și a fost un măcel la scara întregului imperiu cucerit politic.
A urmat campania de purificare a populației de elementele ce nu se potriveau cu fanteziile liderilor politici de la Kremlin. Termenul de dușman al poporului era unul foarte general și a permis poliției secrete să aresteze, tortureze și să extermine pe oricine nu era pe gustul conducătorilor bolșevici. Numai în anii 1937-1938 au fost executați 780.000 de oameni și alți 115.000 au pierit în urma tratamentelor sălbatice. Rusia a devenit un imens lagăr în care masele de muncitori și țărani erau trimise să muncească în cele mai grele condiții pentru exploatarea resurselor solului și subsolului. Forța de muncă era ieftină și reîmprospătată permanent prin aducerea celor ce erau definiți drept elemente sau bandiți.
Oamenii de astăzi repetă precum o placă stricată de patefon că înainte era mai bine, că statul dădea de muncă și oferea locuințe. Nu se comparau conducătorii de atunci cu cei de astăzi. Este absolut normal că unii ruși îl laudă pe Iosif Stalin pentru industrializarea forțată începută în anul 1927. Istoricii din întreaga lume amintesc de marele număr de fabrici ce erau ridicate ca prin vrajă pentru a-i transforma pe rușii țărani în muncitori. Savanții de atunci și de astăzi sunt încântați că astfel creștea nivelul de trai, știut fiind faptul că în agricultură veniturile sunt reduse dacă nu se lucrează suprafețe vaste. În realitate, minunatele uzine ale regimului realizau produse speciale pentru organismul militar. Armata Roșie a muncitorilor și țăranilor trebuia să fie dotată cu mult peste nivelul celor aparținând lumii capitaliste din punct de vedere calitativ și cantitativ.
Istoricii de astăzi scriu că Hitler a dus o politică împotriva omenirii și a început să extermine popoarele definite drept inferioare și să purifice neamurile germanice de elementele degenerate. Vladimir Ilici Lenin și Iosif Stalin declanșaseră astfel de acțiuni încă din 1917, dar operațiunile speciale duse de poliția politică denumită pe scurt CEKA au fost prea limitate pentru gustul stăpânilor de la Moscova. Erau făcute victime numai pe teritoriul Uniunii Sovietice și mereu se poate mai mult. Teoria comunistă spunea că se poate realiza Revoluția mondială și dușmanii poporului comunist pot fi identificați pe fața întregului Pământ. Stalin a dat ordin să fie sporită producția de armament și să crească efectivele Armatei Roșii în așteptarea unui context internațional favorabil. Acesta a venit în vara în anului 1939 și diplomația sovietică sub comanda lui Molotov a lucrat în mod intensiv la accelerarea cursei spre război. Semnarea Pactului Molotov – Ribbentrop la 23 august 1939 a fost scânteia care a aprins focul ostilităților începute vizibil la 1 septembrie 1939 prin atacarea Poloniei. Iosif Stalin n-a făcut ceva pentru ajutorarea victimelor agresiunii naziste. Dimpotrivă. Unitățile sovietice au început să zdrobească din 17 septembrie regimentele poloneze de la frontiera estică a statului martirizat și cele două armate de invazie s-au felicitat pentru victorie ca doi prieteni și aliați la sfârșitul campaniei.
Adevărul crud este că nu există o istorie a poporului rus și al celor care au fost introduși cu forța în zisa lume rusă. A început din anul 1917 o politică de exterminare pentru formarea omului nou după presupuse norme științifice comuniste și s-a făcut totul pentru punerea în practică a ideii de Revoluție mondială, sovieticii fiind simplă carne de tun pentru atingerea acestui obiectiv utopic mult mai sângeros în comparație cu ceea ce preconizau naziștii. S-a discutat mult despre absurditatea tezei privind inferioritatea rasială, dar comuniștii teoretizau inferioritatea tuturor oamenilor de pe planetă și numai unii din comunitate urmau să devină stăpânii maselor de sclavi ce urmau să muncească până la moarte pentru îndeplinirea voinței celor ce se considerau elite intelectuale. Era aceeași gândire hitleristă, dar era explicată puțin diferit și nu avea vreo limită.
Sursă imagine: Wikipedia
